Conștiința :
este forma cea mai înaltă de reflectare psihică a lumii. Conștiința se formează și se dezvoltă în timp. Începând cu copilăria, în care înveți și descoperi manifestările lumii exterioare, când descoperi limitările și posibilitățile propriului corp, căruia părinții îi dau un nume. Identificarea cu numele primit, cu limitările corpului și posibilitățile lui, cu manifestarea proceselor corporale, fizice și psihice, cu manifestările și presiunile mediului social, prin muncă , educație și relații sociale, ajută la formarea și dezvoltarea conștiinței de sine. Dar conștiința nu este un obiect ca o bilă, ci un proces de reflectare cognitivă a lumii și a propriei internalități. Proces care nu ar fi posibil fără limbaj, fără folosirea cuvintelor, a noțiunilor prin care sunt descrise și identificate obiectele și procesele externe și interne.