Absolut
1) Termen care desemnează ceea ce există în sine și prin sine, nedeterminat și nealterat de inserția concretului.Absolutul, transcende orice gândire relațională.2) Substanță generică , concepută ca existență autonomă, existență primordială, perfectă, completă, necauzată, independentă, necreată.
2) Termen folosit de metafizicienii idealiști ca desemnare pentru tot ce există în mod real. Pentru unii, absolutul este Dumnezeu. Absolutul este o necesitate psihologică în care o persoană se refugiază sau dorește să se refugieze din lumea reală. În absolut, persoana proiectează toate dorințele sale, toate speranțele. Prin așa numita integrare în absolut, persoana încearcă să se valorizeze ( prin căutarea absolutului, el se deosebește de ceilalți ). Integrarea în absolut poate însemna și fuga de realitate, dorința de moarte. De ce? În absolut, toate categoriile fundamentale ale gândirii și percepției, cauză și efect, spațiu și timp, substanță, subiect și obiect, etc , dispar. Acest lucru este echivalentul morții, este o descriere a neființei. Termenul de absolut este folosit de diverși guru pentru a descrie nimicul, pentru a manipula dorințele și nererealizările neofitului, pentru a masca lipsa lui ( a gurului ) de cultură și de faptul că nu știe despre ce vorbește.