O tăcere a  minţii permanentă, este o imposibilitate  psihofiziologică, prin însăşi existenţa noastră fizică, prin dinamica existenţei  noastre.  În schimb , se poate obţine pentru  diverse durate , mai mult sau mai puţin îndelungate. Tăcerea minţii , este o necesitate, o condiţie  primordială pentru obţinerea unor rezultate, pentru obţinerea unui alt tip de percepţie, dincolo de simţurile obişnuite. Despre obţinerea acestei tăceri a minţii, de alungare a gândurilor, au vorbit toate religiile şi curentele mistice adevărate. Au vorbit toţi marii asceţi , de pe toate continentele, în limbile vorbite de ei şi în limbajul religios al vremii.  Toţi yoghinii adevăraţi din India şi Tibet , marii maeştri din China şi celelalte ţări asiatice, maeştrii zen din Japonia, cu toţii au spus  şi au cerut , putem spune ,  un singur mare lucru : golirea minţii, tăcerea minţii . Întradevăr, această necesitate, acest stadiu de liniştire şi îndepărtare a gândurilor, această tehnică, a fost şi este acoperită de un maldăr de cuvinte şi reguli exprimate într-un limbaj greoi  şi plictisitor pentru marea majoritate a lumii. Această luptă de obţinere a tăcerii mentale, necesită  o liniştire sufletească  obţinută prin diverse exerciţii de concentrare  mentală, de control al dinamicii mentale şi în final, de reprogramare mentală. Această liniştire sufletească, aduce ea însăşi un echilibru mental necesar succesului.  Despre tăcerea minţii, vorbesc şi marii călugări şi asceţi creştini Evagrie Ponticul, Ioan Casian , Nil Ascetul şi alţii.
Evagrie Ponticul   zice aşa : curăţă sufletul de patimi şi împrăştiere. Nu poţi cunoaşte pe Dumenzeu prin cugetare discursivă. Ca să-l cunoşti, e nevoie de o curăţire de toate patimile şi de toate gândurile. Ocoleşte  grijile şi  gândurile. Cunoaşterea lui Dumnezeu e dincolo de orice chip. Luptă-te să-ţi ţii mintea în timpul rugăciunii mută şi surdă ( prin obişnuinţă , o să fie din ce în ce mai uşor ). Rugăciunea este lepădarea gândurilor. Fericită este mintea care , în timpul rugăciunii , a dobândit starea fără formă, detaşată de orice simţ.
Ioan  Casian zice : Piedica cea mai mare, sunt gândurile. Împotriva lor trebuie să lupţi.
Nil Ascetul   zice : se cere o biruinţă asupra gândurilor pentru găsirea liniştii . Pentru a ajunge  la liniştea minţii, se cere o luptă îndelungată şi necurmată. Dar asceza nu este un scop în sine, ci numai un mijloc. Curăţirea completă de orice formă mentală, de orice gând, pentru a putea primi pe Cel nemărginit.
Marcu Ascetul   zice :  pocăinţa este necesară pentru toţi, fără excepţie, şi constă în alungarea gândurilor, în rugăciunea neîntreruptă şi  în purtarea  cu răbdare a necazurilor.  Ne trebuie o luptă îndelungată pentru a topi treptat în noi puterea acestor gânduri.  Cel purtat de gânduri, e orbit de ele. Cel ce vrea să străbată marea spirituală rabdă îndelung, cugetă smerit, veghează şi se înfrânează. Trebuie să exersăm neîncetat şi să nu lenevim. Nu poate cel ce se războieşte, să biruie gândurile, fără să biruiască pricinile lor. Trebuie să ne curăţăm prin  lepădarea  gândurilor.

Cum obţinem tăcerea minţii ?

Toate tehnicile de  concentrare, meditaţie , cu formă sau fără formă , au în final , acest mare rezultat : tăcerea minţii. Mintea nu mai priveşte gândurile, nu mai construieşte gânduri ca răspuns la alte gânduri . Acest lucru, această  modificare de dinamică mentală, se produce  gradat. Se ajunge la , se obţine ceea ce în yoga se numeşte pratyahara , în creştinism este rugăciunea  focului , rugăciunea fără cuvinte. De la acest nivel , este altceva , începe o altă practică....

     

    Vrei o comunitate yoga online? Apasa aici!

Copyright| Ungureanu Mihăiţă Daniel|2005-2017